Monday, March 5, 2007

răspunse el abrupt ridicând tonul vocii de la cer la pământul prin care mişună tot el jumate flutură-n vânt
e un gândac de fier mustăţile sale au rădăcinile adânc înfipte în propriul trup previzibil şi concret
ne pare atât de rău
dar ne-am obişnuit cu obişnuinţa
răspunse ea delicat
după care după
lasă
în
urmă
urma
lăsată
în urmă
cu o viaţă
numărată pe degetele de fier
cu care strângea şurubul
dintre picioare

petrol în pahar pai de plastic
oamenii sunt ciobani la oi la ciobani plătiţi de guvern ca să moară apoi vine chuck norris călare pe curcubeu împrăştie fire din barba sa minunat răspunde lumea barba sa o fire de păr vopsită în culorile curcubeului roşu din care ne-am născut la comandă el este mama noastră să nu-l lăsăm să ne iubească sau să ne strângă la sânul său rupt de la gât
uşa era închisă. vântul bătea. timpul flutura zdrenţăros printre gratii. uşa era deschisă. vântul curgea. timpul înghiţise planeta. uşa flutura zdrenţăros printre cosmos. vântul plângea
prin urechi îi curgea timpul mişcându-se topind reunind nu putea să o mănânce. locuia îmbătrânit la 90 de grade
am visat că mă uitam la un film în care mă uitam la un film în care mă uitam la un film în care tot aşa în care ştiam că mă uit la un film în care mă uit la un film în care tot aşa
mesia se naşte pe el însuşi, înghiţind planeta munte cu munte, mare cu mare, mic cu mic
i se părea că i se pare că
din creştetul planetei
cresc şuvoaie de oameni
preanăscuţi din cumpăna
lobilor cerebrali el ieşea
mereu în plus cu câteva
bucăţi de carne verde pe
care n-o putea folosi în
lipsa plantelor de sânge

îşi târa stomacul prin praf
se împiedica deseori de el
nu ştia să-l ia în jocul
său aproape teribil de-a
ziua cu jumate de creier
transpira cu cealaltă era
în flăcări cu jumate de
trup murea cu cealaltă
visa

din curcubeul monocrom de unde ieşise ulterior au început să cadă bucăţi de pământ. devenea din ce în ce mai devenind. creatura era formată din creatură. mai întâi strânse toată lumina într-un tub vidat în care dormea gândacul plutind golit de intestine. un pic mai ulterior îşi lăsa ochii în zona din spatele ochilor. încetase să mai clipească din tot scalpul. când îşi vedea colţurile umbrei, începea să le şlefuiască până termina să le şlefuiască. sătul de a înghiţi atâta pilitură de apă moartă, trecuu la următorul organ, unde tot aerul din vene se coagulă şi formă o inimă împărţită în două de un cuţit furat dintre coastele lui dumnezeu. restul însă îl deţinea în partea stângă a craniului, de unde creşteau buruieni deseori, majoritatea de o singură parte, majoritatea doar jumătate. le pieptăna uneori cu o unghie-de-buruieni, însă nu putea încă să le smulgă din aluatul întunecos constrâns la jumătate de astru. când deschidea uşa închidea uşa
evaziv, gândacul răspundea printre strigătele de moarte despre şi cu moarte din moarte, legând doar ochii între ei cu o sfoară incandescentă, ceea ce provoca nimic

Sunday, March 4, 2007

însă ciorba grecul răspundea prin orificiul dintre nări ca un pătruns viaţa e ca logan mă piş pe ea domne cu un orificiu de care prefer să nu cred sau putem să ne forţăm să uităm de frica noastră ori putem să murim întrânsa răspundea intrinsec
trăgea de timp încât devenise un copil alungit. ochii îi plângeau prin nări priviri răutăcioase întru mustaţa lumii, crescută ca un torace poligonal. era concav şi risca des să devină intersect. îşi bea aerul din plămâni cu o pungă de porţelan, din care se născuse de câteva ori, apoi murise de apă. craniul său avea o prăpastie imensă între mijloace, ce se întindea până la tavan, unde locuia împreună cu umbra sa multicolor dezvoltată.
într-o bună zi, după cum urma să afle, la uşa coşciugului său se ivi un gândac de plumb atotexistent.
mirarea veni dintru sacii de făină ce-i acumulase de-a lungul trupului cotit.
dialogul lor avea să însemne însemne adânc însemnate în adâncul adâncurilor. îşi umflau timpanele unul pe măsura plămânului celuilalt, unde se şi năşteau.
timpul se planeta în sferturi
care la rândul ei fugea după ea însăşi
de ea însăşi
în ea însăşi
în el însuşi
întorcându-se din mormânt, preotul scormonea prin craniu nedumerit. de fiecare dată când îşi apăsa butonul ieşeau trupuri din gură, intrau pe nas şi putrezeau în plămâni, în formă de cruce
gândacul încă nu avusese loc, preţ, timp sau legare
preotul putea doar să aştepte până pântecul îi uterul îi creşte până la ceruri, unde urma să aibe loc castrarea lui dumnezeu, care se împrăştia în milioane de locuitori surdomuţi, fiecare cu ochiul său ca un testicul uscat