05 martie 2007

trăgea de timp încât devenise un copil alungit. ochii îi plângeau prin nări priviri răutăcioase întru mustaţa lumii, crescută ca un torace poligonal. era concav şi risca des să devină intersect. îşi bea aerul din plămâni cu o pungă de porţelan, din care se născuse de câteva ori, apoi murise de apă. craniul său avea o prăpastie imensă între mijloace, ce se întindea până la tavan, unde locuia împreună cu umbra sa multicolor dezvoltată.
într-o bună zi, după cum urma să afle, la uşa coşciugului său se ivi un gândac de plumb atotexistent.
mirarea veni dintru sacii de făină ce-i acumulase de-a lungul trupului cotit.
dialogul lor avea să însemne însemne adânc însemnate în adâncul adâncurilor. îşi umflau timpanele unul pe măsura plămânului celuilalt, unde se şi năşteau.

Niciun comentariu: