Friday, August 28, 2009

:D

chitara lui subsemnatul:



înregistreişăn de la subsemnatul



trăiască guitar rig 3 şi pirateria software :D

sux eh?

Friday, August 21, 2009

Pseudovis 8 (serie)

Visătorul: Marcu care trage-n cur cu Arcu, al III-lea

Vis 1.
Eram o cutie de lemn şi aveam o gaură rotundă. În cameră a intrat un marinar mare la corp, şi a scos penisul. M-am trezit speriat si transpirat.

Vis 2.
Eram un marinar mare la corp. Tocmai ajunsesem în port, şi căutam să mă distrez. M-am dus la femei şi acolo erau trei camere. Trebuia să aleg una. Am ales-o pe cea din stânga şi am intrat. Am scos penisul, dar nu se scula. L-am demontat, l-am pus pe cutie şi umblam la mecanismele lui să-l repar. Când l-am reparat, cutia dispăruse şi eu eram într-o piaţă de circulaţie. Înspre mine venea un poliţist. M-am trezit speriat.

Vis 3.
Eram un poliţist de trafic. Lucram într-o piaţă de circulaţie când a apărut un marinar cu penisul scos. M-am dus la el şi l-am întrebat ce crede despre stăpânii noştri. Atunci a dispărut şi în locul lui au crescut multe ciuperci. Acum eram pe o câmpie însorită. Am început să caut foarte atent între ciuperci. Erau multe, mari şi mici, dese. Din spate a venit un urs. S-a ridicat în patru labe şi a răcnit. Apoi mă fugărea printr-o pădure cu copaci pitici, care-mi ajungeau până la genunchi. M-am trezit cu puls ridicat.

Vis 4. Eram un fluture şi zburam din floare în floare. Florile erau de aur şi aveau gust de miere.

Vis 5.
Eram la munte cu nişte prieteni. Instalasem cortul şi ne-am culcat. În toiul nopţii am auzit un zgomot, şi am deschis puţin cortul să văd ce e. Era un urs cu şase picioare. Apoi eu eram ursul şi intram într-un cort. În cort erau studenţi şi nu erau speriaţi de mine. Apoi la fundul cortului era intrarea în alt cort. Şi tot aşa mergeam prin corturi (erau roşii) până am ajuns pe o pajişte însorită. Acolo am prins un fluturaş şi l-am strivit cu mâna. Mi-a părut rău şi am răcnit. Un poliţist a început să fugă când m-a văzut, dar prin pădurea mică. M-am dus după el să-i spun că e pădurea greşită. De fapt trebuia să alerge prin pădurea verticală de la capătul muntelui.

Vis 6. Eram în raiul fluturaşilor, şi Sfântul Petre fluture îmi dădea o bancnotă de zece auri.

Vis 7.
Mă chema Petre şi ţineam o casă pentru droguri (cum sunt în China casele cu opiu -- nush cum se numesc -- crackhouse?). Un om fluture a intrat în zbor şi s-a aşezat. I-am spus că e patruzeci de auri, mi-a dat o aripă, i-am adus drogul şi i-am dat restul o bancnotă de zece auri. Apoi am intrat într-o cămăruţă unde ţineam drogurile. Un balaur verde le mâncase pe toate şi a început să scoată pe nas curcubee (curcubeuri? curcubăi?). Am scos un briceag şi căutam cuţitul ca să-l omor, dar n-aveam decât linguri, furculiţe, linguriţe, fulguriţe, furcuri si linguliţe (scria pe ele).

Vis 8. Aveam o fermă de poliţişti şi pe ascuns creşteam ilegal balauri de toate culorile.

Interpretări: Încă niciuna. Lăsaţi la comentarii sau pe mail.


Frank Zappa - Pygmy Twylyte


Saturday, August 15, 2009

Pseudovis 7

Visător: Pedobear

Am visat că aveam un ceas digital care îmi punea întrebari indecente, aşa că mă duceam să caut un ceas mecanic.

Interpretator: Guru Mahayam Bharatajara

Eterna luptă a preferinţelor. Mecanic sau electronic? Numere sau limbi? Nu fiţi indecenţi. Bănuim indecenţele la care pacientul nostru a fost supus. Se ştie că ceasurile electronice, în vise, au un comportament mult mai degenerat şi mult mai pervers faţă de cele cu limbi. Sunt totuşi, relativ cuminţi, pe lângă spurcatele de mausuri sau mult-prea-decadentele bormaşini. Ceasul digital enunţa tema autoerotismului, “digital” implicand utilizarea degetelor.
Ceasul mecanic are dubla funcţie. Una, este un mecanic, un meşter care repara, care drege. Şi a doua, este actul procreativ. Secsuiala în cea mai animalica forma. Făcuta mecanic. Iată subiectul nostru migrând de la indecenta actului solitar spre un act copulativ care pretinde reciprocitate. Fie şi mecanic, mai bine decât manual.
Se recomanda mânuşi de şmirghel şi multa bafta!

The Shin - Ritsche

Pseudovis 6

Visător: Steve McLion

Mergeam cu un tractor. Pe drum erau capre, şi le călcam fără să-mi fac griji. La un moment dat am dat de o capră de fier. Am intrat în ea cu tractorul, dar de data asta nu puteam să merg mai departe. Am coborât, şi în loc de capră era un copil lovit. Am pus mâna pe el şi avea consistenţa cărnii de mici. Nu puteam să-l iau de acolo, şi atunci m-am gândit că mai bine îl pun la foc să se solidifice din nou.

Interpret: Dottor Miguel Vartehario

Pacientul este clar perturbat. Prezenţa cărnii de mici indica fie gânduri carnale vizavi de băieteii malnutriţi, fie o masă abundentă înainte de culcare. Sau chiar în timpul somnului. Nu poţi să refuzi un mic. Nu-i frumos. Decât dacă ţi-e frică de trichineloză. Sau salmonella. Sau de mizeria în care e ţinută carnea. Dar divagăm... Tractorul este în mod clar simbolul tatălui, nu aprofundez aici din pricina lipsei de spaţiu şi de coerererenta. Dar vă zic io că este. Caprele sunt subconştientul colectiv, prin care un tractor poate trece, în mod ironic, ca prin brânză. Nu cunosc tractoare care sa treiere brânza, dar nici capre de fier care să se transforme-n copii, aşa că îmi permit licenţe poetice. Copilul lovit este chiar el. Pacientul. Problemele cu tatăl vin, aşadar, din lipsa de compasiune a acestuia din urmă pentru capre. În special cele flecite de tractor. Resolidificarea copilului prin barbecuire este metafora reîntregirii sale şi călirii în focul patriarhal. Sau matriarhal. Depinde de chibrit, de grătar, de cărbuni, eh, complicat....
Recomand sedarea pacientului, regimul lapto-ovaro-vagi... hm hm, vegetarian, impreună cu sfeştanii regulate. Se vor evita caprele şi micii.

Zakir Hussain - Nines Over Easy

Pseudovis 4 & 5

Visătorul: Orăşel Neciobănescu

Am visat o fată gravidă. A zis că e copilul meu. Mă simţeam oribil, nu vroiam să fie ca mine un copil.

Pe malul mării stăteau aliniaţi oamenii. Un sergent trecea pe la fiecare, le scotea nasul, se uita înăuntrul nasului, apoi îl punea la loc. Majoritatea erau ok, unii aveau un pic de mizerie şi le atrăgea atenţia. Când a ajuns la mine m-a tras de nas şi mă durea şi nu se detaşa. A zis că ce caut aici daca nu ştiu să-mi las nasul?! M-am trezit cu erecţie.


Interpret: Doftor Mihail Vârstejaru

Posibil ca cele două vise să fie complet separate. Posibil să fi scris o cacofonie în propoziţia de dinainte. Posibil. În primul segment, pacientul se trezeşte în ipostaza de tătic involuntar, ceea ce dogma creştină a numit „Iosephus Immaculatum” de la cel mai celebru tătic involuntar al istoriei. Partea interesantă este nu neapărat grija faţă de prunc (mânca-l-ar taica), ci faţă de lume. Autorul scârbavnicei impregnaţiuni nestăvilite de perdeaua sacrosanctă a cauciucului nu este îngrijorat de ideea de a fi tată, nici de fertilitatea curios de mare deţinută. Nu. Pacientul nostru se teme pentru soarta lumii. Nu doreşte ca lumea să mai suporte încă un EL. Nu ar vrea ca oamenii să se mai confrunte odată cu ceva asemănator lui. Dar oare asta este totul? Sa fie el îngrijorat în mod altruist şi psihopomp1 de soarta lumii? Saaau să fie el îngrijorat de propria-i unicitate? Un fiu uzurpator al locului său de drept? Ei bine, poate că avem de-a face pentru prima data cu ceea ce doresc a boteza sindromul „Tata lu' Oedip”. Nu este al lui, ci al tacsului său. Concluzia mea este că pacientul trebuie reţinut, muls de bani într-o instituţie mizeră şi administrat un tratament extrem de costisitor bazat pe radacină de valeriana şi coajă de ou de pupăză. Şi clisme zilnice, fireşte.


1 Poate nu ştiu exact ce înseamnă, dar sună potrivit, nu? Să nu adormiţi niciodata la orele de psihopompică si pneumofagistică, sfatul meu, că vă faceţi de râs dup' aia...


Michel Al Masri - End of the road

Tuesday, August 4, 2009

Pseudovis 3

Leu Puteasmec, tânăr pasionist, 19.54812 ani:

Mergeam prin pădure. La un moment dat am dat de trei flori: una albă, una roşie, şi una pe care scria
FLUARE ALBAXTRĂ de MIHĂI EMINEXU. Am învârtit de floarea albastră şi a curs apă rece. Am învârtit de floarea roşie şi a curs apă caldă. Am învârtit de floarea albă şi a curs lapte, în care erau multe insecte hrănitoare. N-am vrut să mănânc insectele, de milă, şi am întrebat-o pe una “Care este?”. Ea mi-a răspuns: Mergi la capătul pădurii, unde este o casă. În acea casă locuiesc doi copii din litere. Literele de pe frunţile lor formează cuvintele: HANSEL şi GETA. Când merg, ei lasă în urmă litere, ca să nu se piardă. M-am uitat pe jos, şi era un şir de litere. Scria: Hai liberare! AMR forever.


Salvator Dali, interpret:

Acest Vis poate interapretat de oricine folosind Tabelul Grafic Matematic patentat de Domnul si Salvatorul Nostru, Salvator Dali. Disponibil la orice consignatie impreuna cu caseta audio. Binecuvantat este Numele Lui.

In primul rand se poate observa cu claritate faptul ca observatorul visului, specificat de acum nainte ca O.V., poseda mijloace de locomotie facile si este complet liber de orice griji intr-un mediu (posibil) aspru all naturii. OV nu se taraste, nu culiseaza si nu curge. El merge. Deci putem deduce ca mediul visului este cunoscut lui O.V. SAU (repet - SAU) OV actioneaza dupa un rationament Laplace-ian determinist iar el este complet iresponsabil de orice actiune (devenita REactiune) in cadrul visului. Voi contrazice acest argument de dragul de a ma auzi vorbind mai incolo.

Dar visul lui OV nu este conditionat de determinism deoarece el DA peste 3 flori. Nu ajunge la ele cauzal ci pur intamplator. Ca o nota alaturata se poate spune ca putem determina viteza lui OV SAU directia sa DAR niciodata pe amandoua odata. Deci OV viseaza cuantic. El ciocneste (cioc!) particula 3 flori (pe care le vom nota de acum inainte ca 3F) declansandu-se o reactie din partea sa(!)!

Putem spune sigur ca OV este de o natura inferioara, el reactioneaza nu actioneaza. Ce dobitoc. Prima reactie este chiar demna de mila. El nu miroase florile. El le identifica, le studiaza cu ochiul rece al unui savant (probabil al lui Laplace insusi, insusit dintr-un vis homoerotic anterior), le citeste si le clasifica discriminand astfel Creatia. Rusine!

Avem asa: particula 3F = #FFFFFF + #FF0000 + #0000FF;
Introducand in calcul variabila OV totul o ia razna fiindca constanta #0000FF este radical schimbata ea nemaifiind o constanta deci ce pzida ma-sii e? Daca ne luam dupa meta-translatia lui OV, floarea nu mai e floare. Nu mai e nici macar o valoare hexadecimala constanta. Ea devine o formula. Iata. Priviti.

FLUARE ALBA X TRA d MIHAI EMINE X U. Sa descompunem la loc in valori hexadecimale reversand procesul absolut cretin initiat de perceptia lui OV.

FAE (4014) ABA (2746) x A (10) D (13) A (10) EE (238) x nimic (0)

Deci cum o dam, cum o scoatem, floarea aceasta este nula. Ma pis pe ea.

Partea interesanta urmeaza, fiindca OV invarte de ceva ce nu exista si apare ce? Apa rece. Acest secret trebuie aflat cu orice pret, spre beneficiul multor tari subdezvoltate. Eu voi fi Salvatorul lor si slavit va fi Numele Meu. Apoi lucrurile se intorc la loc in tarcul creat de legile fizice si anume: apa calda curge dintr-o floare de culoare CALDA. OV apoi mulge ultima floare. Ignorand implicatiile subconstientului si complexele Oedipale putem cu usurinta stabili ca floarea alba cu lapte in discutie nu este alta decat "Hoa Sua" (Alstonia angustiloba) o specie de planta din Vietnam numita si copacul Pulai. Cum zice englezul, nu va cac. In seva zisei plante se aflau insecte parazite fara intoleranta la lactoza. Bravo lor.

Apoi OV manifesta sentimente de compasiune benevolenta (probabil OV se considera un fel de Bodhidharma) si nu sacrifica bietele fiinte inconstiente. Oare?! Ne este revelat imediat ca cel putina una din ele este sentienta (probabil Salvatorul Lor si Colegul Meu) si raspunde la parola lui OV (parte dintr-un faimos haiku balcanic: Pune bani / pe bani / in Balcani / care este).

OV este indrumat spre un ipotetic capat al padurii, nu ii este specificat care. Muist criptic. Acolo el va gasi un establishment unde coabiteaza doi minori. Speram doar cei doi practica coabitus interruptus, pentru binele lor. Ei par a fi fost tatuati pe frunte cu propriile nume SAU fiecare cu a celuilalt. In primul caz vorbim de gemeni asexuati cu tulburari de memorie. In al doilea caz putem renunta la ideea de gemeni asexuati. Deocamdata. Aparent tulburarile de memorie sunt persistente si probabil de scurta si lunga durata (medie ca sa facem o medie), fiindca ei folosesc tot litere pentru a naviga imprejurimile. Acesti copii trebuie ca sunt foarte cititi minca-i-ar mama. Ptu! Privind in jos (nu pe jos cum sustine OV, josul este o notiune abstracta infinita) descoperi aranjari ale acestor litere de natura vandala vizigota, probabil pre-dinastica. Inscriptia tulburatoare "Hai liberare! AMR forever." enunta ciclicicismul ciclic al perindarilor celor doi Atlasi ai literelor. Doar Eu, Salvatorul Lor, i-as putea salva slavit fiindu-mi Numele.

Pseudovis 2

Stella

Urcam nişte scări, dar nu ştiam unde sunt. Am întrebat o femeie care urca şi ea unde mă aflu şi a zis să plec că acolo e un spital de copii. Am privit în jos şi mi-am dat seama că urcasem sute de scări, erau aşezate în spirală. Am intrat într-o toaletă unde m-am întâlnit cu un cunoscut şi m-a luat pe sus, adică nu mă lăsa să ating podeaua. Ştiam că e un cunoscut, dar arăta altfel decât de obicei şi la fel şi eu.


Interpretat de Dr. Ing. Nea. Laque

Deci ă acest vis al domnişoarei Stella se prezintă sub forma unor fraze aşezate una după alta, separate prin puncte. Visul conţine diacritice, un binecunoscut semn prevestitor al sarcinii. Stella este evident gravidă, după cum se poate vedea din cuvintele: “lă. Am intrat într”. Stella este o pacientă atrăgătoare, care doreşte să-şi seducă terapeutul. Terapeutul este şi el atrăgător, şi doreşte să-şi seducă mama... pardon, pacienta. Freudian slip. Sutele de scări simbolizează în mod abstract scările care duc la apartamentul terapeutului, unde terapeutul o ia pe sus, o pune în pat şi nu o lasă să scape de acolo, mai bine zis să atingă podeaua. Cunoscutul arăta altfel decât de obicei deoarece terapeutul tocmai şi-a dat seama că ar fi un pic cam ciudat să facă sex cu o gravidă.

Pseudocarte de vise închipuite, vol. 1, cap. 1, partea 1, vis 1

Visătorul, domnul ZD, tânăr de douăzşceva de ani:

Eram pe un şantier. Două femei cu cască ridicau o bârnă de lemn pe care scria:

EUOFOBIA

din spate a venit un bărbat dublu. El le-a apucat pe femei de cap şi a tras în sus. Au ieşit cu tot cu coloană vertebrală. Coloana femeii din stânga s-a transformat într-un balaur roşu, şi coloana femeii din dreapta s-a transformat într-un balaur verde. Ei s-au muşcat de coadă unul pe celălalt, formând un cerc. În cerc ardea o flacără eternă.



Interpretarea Dr. Ing. Psih. Etc. Miguel Varteharian:

Şantierul este însuşi omul. Cu literă mare, pardonemua, Omul. Adică subectul care visează. În mod normal, l-aş interpreta ca pe ceva constructiv, câmpul pe care se definitivează munca individului. Dar n-am chef. Vreau să-l interpretez ceva mai nasol, aşa că o să spun că şantierul este starea cea mai proastă a omului, nu din pricini de prejudecăţi stereotipe muncitoareşti, ci din etimologia cuventului. „Şantier” după cum bineştim, derivă de la „şanţ”. O multitudine de şanţe şanţi se numeşte şantier. Cu alte cuvente, subiectul nostru a ajuns nu numai în starea de şanţ, ci mai rău, în aceea a şanturilor multiple. Aşa cum un beţi deţine mai multe cărări pe care merge, la fel şanţălăul bate toate şanţurile, nu numai unul singur. Cele două femei cu cască şi o bârnă-n mijloc sunt simboluri cât se poate de falice şi respectiv, testicoidale. Dar nici de asta n-am chef că e prea uzat, aşa că voi interpreta cele doo femei ca partea feminină, respectiv, partea feminină, a individului. De ce are o dublă parte feminină? Nu ştiu, poate pentru că este Vineri, saaaau, pentru că vine un bărbat dublu din spate. Bărbatul este Conştiinţa, este vocea raţiunii care dezrădăcinează conceptele euofobe, sau in cazul nostru, despineză, deşiraspinăruieşte...devertebrează!

Balaurul roşu si balaurul verde, înafara trimiterii clare la simbolismul alchimic din tratatele lui Eleazar, Flamel si Basilius Valentinus, reprezintă cele două mari concepte operative feminine: cresteşea si descreşterea, zarzavatul şi menstra. Ambele sunt ciclice, ambele inevitabile...ca si cercul.